Cred ca am pierdut aproape ultima persoana pe care o aveam ca suport moral...
Si mai cred ca nu se va intoarce niciodata....
....Si mai cred..
...Mai cred ca ii sunt recunoscatoare pentru tot dar imi lipseste..
...Si totusi, depresia nu mi-a lipsit...
..Si nu a intarziat sa apara in cel mai neoportun moment asa cum face de obicei.
....Pana la urma cat putea tine toata fericirea?:)
S-a dus asa cum se duc persoanele la care tin...
Si a fost inlocuita la fel. Repede si dureros...
Nota: Nu ma astept sa mai citeasca nimeni aberatiile mele de aici... Dar simt ca uneori pe Tumblr nu ma pot exprima asa cum vreau si asa usor... Dar da, prefer sa ignorati postul asta, e doar o rabufnire a sentimentelor pe care le am in momentul de fata. Combinatia aia nereusita de sentimente intre frustrare, tristete si confuzie...
toti trecem prin asemenea trairi, important e in ce moment al vietii.
RăspundețiȘtergeresweety,don't be blue:* totul o sa fie bine
RăspundețiȘtergereThanks girls...
RăspundețiȘtergereDiana.. You know the story...:)
Asa fac femeile, ii alunga pe cei care merita .
RăspundețiȘtergereInvizibilul- Mda, ce sa-i faci, asa suntem noi femeile, ne indragostim de cine nu trebuie, ala ne minte, ne calcam pe orgoliu pentru multe da in final tot noi suntem vinovate ca noi ii alungam. Frate, voi chiar nu sunteti capabili macar o singura data sa va recunoasteti vina? Vezi-ti frate de ciorba ta daca te paste numa cum noi femeile ii alungam "pe cei care merita"
RăspundețiȘtergerePs. Nu a meritat, am fost eu proasta.
Nu-ti face griji ! Sunt sentimente normale cand esti dezamagita si suparata. Important este sa gasesti in tine puterea de a trece peste aceste momente !
RăspundețiȘtergere