BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

joi, 5 august 2010

M-am intors... Oarecum...


Azi am inceput sa ma uit pe niste postari vechi si mi s-a facut dor sa scriu...
Mi s-a facut dor sa scriu si sa citeasca oamenii ceea ce spun aici, desi tot timpul cat am lipsit am avut alt blog in parlel... In fine, nu vreau sa deschid subiectul ala acum.

De ce mi s-a facut dor? Nu stiu, poate pur si simplu am simtit nevoia sa imi scriu durerea undeva... In caz ca va intrebati, inca nu mi-au trecut depresiile si tot nu pot dormi... Mai rau acum, sunt si paranoica...

Mi-a fost dor de coltisorul meu virtual unde imi puteam pune pe "hartie" trairile si sentimentele, exprimate asa cum puteam sau credeam ca e okay la momentul de fata... Fie serios, fie ironic...

Va asigur ca viata mea in ultima vreme a fost sub mediocru, toata vara am stat in Bucurestiville, am fost la Predeal la East European Motor Show si cam atat. Tin cu ocazia asta sa ii multumesc celei care ma tine pe picioare zilele astea si asta e Alexandra. Alexandra e definitia ideala a unui prieten. Ii multumesc din tot sufletul pentru ca ma suporta si pentru ca in ultimile 3-4 luni, in care am fost cu moralul sub Groapa Marianelor a fost alaturi de mine in fiecare moment. Iti multumesc ca existi :)

Ce s-a mai intamplat cu mine vara asta? M-am lasat de tratamentul cu EmoCalm acum ceva timp.. Oricum nu dadea cine stie ce rezultat asa ca l-am lasat... Poate il reiau in toamna cand intru la liceu... Tin sa ma mandresc ca am intrat la liceul la care vroiam inca din clasa a 6-a si anume in Scoala Centrala la filologie, intensiv engleza.

Sper ca de acum incolo sa revin la scris cel putin o data pe saptamana, macar asa, putin.


Ps. La multi ani, Oscar :)

6 comentarii:

  1. hei.. da trebuie sa faci ceva cu depresiile astea, cauta stropi de fericire in lucrurile marunte, cauta tratament exact in durerea care te macina, arunca si sparge chestii atunci cand simti ca tu chiar nu mai poti si asa macar iti descarcii nervii. Pentru alinarea durerii, exista prieteni, zambete, muzica si momente demne de transformat in amintiri. Cauta-le. Nu uita, viata asta e un film, noi chiar suntem actori. Dar partea buna e ca in acelasi timp, putem fii si regizori din cand in cand. Profita la maxim de momentele alea. Poate gresesc, nu te cunosc si sfatul meu ti se va parea cel putin nebunesc si nelalocu' lui, plin de clisee si vise, dar poate tocmai asta te va ridica un pic. O necunoscuta crede in tine, o necunoscuta care la 19 ani inca iubeste copilaria, visele, acadelele, culorile, jucariile de plus si zambetele. Care dupa moartea prietenului ei, a incercat sa treaca peste dand forme norilor pufosi luandu-le ca mesaje de la el. Orice durere are un remediu undeva , si "undeva-ul" asta e doar in interiorul tau. Invata sa crezi, sa speri, sa iubesti si mai ales sa zambesti. Cu drag, Rucs :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai, merci frumos, comentariul tau chiar m-a facut sa zambesc :) :*:*

    RăspundețiȘtergere
  3. Las' ca aproape am terminat cu editarile alea si poate te-oi vedea si eu zambind ^^

    RăspundețiȘtergere
  4. cata puerilitate`n jur... dar e mai bun un zambet decat o lacrima... dar mie imi place mai mult inversul

    O seara de vis:)

    RăspundețiȘtergere
  5. banuiesc ca prin puerilitate, kalliope se refera la commentu' meu. Imi pare rau ca-mi place sa incerc sa fiu fericita, ce sa zic :)

    RăspundețiȘtergere