Wild World.

-Scriu randurile asta inca sub influenta concertului ce s-a terminat acum o ora. Probabil sunt incoerenta, but I don't give a damn-

In jurul orei 4, primesc un telefon de la Anca in care imi spune ca are un bilet la Eric Martin, fostul vocal Mr. Big si ma intreaba daca nu vreau sa vin. In momentul in care am primit confirmarea de la mama, cred ca jumatate din Lipscani a aflat ca subsemnata merge la Eric Martin.

Ora 8 fara 15, in fata magazinului Unirea, ma asteapta Anca pentru a pleca la concert. Ajungem super repede si intram...

Lume putina, mult prea putina...Jumate din populatie era persoane "publice" si tipele care se ocupau de campaia aia cu Jack Daniels.

Concertul, desi trecut la ora 20:30 a inceput trecut de ora 21.

Nu voi scrie despre playlist, dar voi vorbi despre show in sine.

Daca imi spuneai acum 3 saptamani, sau mai rau, doi ani ca o sa merg sa il vad pe Eric Martin LIVE si sa am un moment cu el, ti-as fi spus sa te duci sa canti la alta masa, ca la mine s-a uscat painea...

Show-ul a fost unul superb. Locatia a fost destul de incapatoare pentru publicul care nu s-a ingramadit sa vina, iar omu' e un showman in toata regula.

Piese care sa te unga pe suflet, presarate cu glume in pauzele dintre ele, muzicieni talentati si o voce care pe mine una, m-a impresionat.

Sa vezi show-ul vechi pe sticla, sa le asculti piesele, e una.

Dar cand asculti una din piesele alaturi de care ai crescut si de care te leaga atatea, sa vezi omul in fata ta si sa simti pasiunea cu care canta, e cu totul si cu totul altceva.

La sfarsit, Mr. Martin, a coborat in sala de pe scena, moment in care normal, mi s-au taiat picioarele, stand la 2 centimetri de mine....Ca sa fie pus capac, la un moment dat, stand in fata mea, s-a oprit si s-a uitat la mine...Mai e nevoie sa spun ca aproape mi-a stat inima? Nu cred.

Overall, as vrea sa ii multumesc uber mult Ancai pentru seara de azi, Catalinei pentru cea de vineri si Alexandrei pentru ziua de sambata. Me loves ya girls! :)

Too good to be forgotten, too good to be true...