I couldn't be your friend, my world was too unstable...

E trist.

E trist ca ma trezesc in fiecare dimineata sperand ca o sa se intample ceva.

E trist ca nu am reusit nici in momentul de fata sa realizez ce caut eu aici sau de ce scriu asta.

E trist ca in mine incap atatea lucruri opuse.

Sunt pesimista si optimista in acelasi timp

Rad, desi undeva in adancul meu, plang.

Fac lucruri pe care stiu ca nu ar trebui sa le fac si dupa regret ca nu m-am gandit la mine.

Scriu asta aici desi o sa mi se scoata iar ochii.

Dar nu imi pasa.

Sunt perfect impacata cu cine sunt.

Sunt o "ciudata" asa cum spun ei. Probabil daca ma nasteam cu mai mult timp in urma, as fi fost internata intr-un ospiciu.

Dar nu sunt, asa ca o sa continui sa ma bucur de zilele pe care le incep si le termin cu un zambet.

Nu am nevoie de nimeni si nimic pentru a ma simti bine si vie.

As a matter of fact, imi pare rau ca in aproximativ o luna voi mai adauga un an pe lista celor ce au trecut. Duminica promit sa nu ma isterizez cand imi veti spune Camelia. Promit chiar ca o sa incerc sa raspund la numele asta.