Nu.
Nu mai pot spera ca cineva ma va accepta intr-o zi asa cum sunt.
Nu mai cred in nimic.
Nu mai vreau sa sper.
Nu mai vreau sa incerc.
Nu mai vreau sa par fericita.
Caci nu sunt nimic din ce e mai sus.
Nu par a fi cum sunt.
Nu poate nimeni sti ce-i in mine.
Nu vreau sa mai par ca sunt intotdeauna lipsita de probleme.
Nu incerc decat sa fiu eu.
Nu vreau nimic in schimb.
Decat intelegere.
Nu dati cu rosii, nu de asta am nevoie acum.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
sincer, nu ştiu ce să-ţi zic, nu-s un om bun cu "sfaturile", o să treci şi peste asta, adică trebuie, mâine o să răsară iar soarele...
RăspundețiȘtergerede ce simt toţi nevoia să-mi spună mie toate micile lor probleme, amănunte despre viaţă lor intimă?adică totuşi, le cer? chiar am faţă de "the girl next door". Eşti persoana mea, persoana căreia mă viet, unde eşti?
RăspundețiȘtergereBa da. Speră că vei fi acceptată, crede în ceva, orice îţi face bine, speră pur şi simplu, încearcă, pari fericită. Fii cum eşti, lasă lumea să ştie ce e cu tine, lasă lumea să ştie că ai probleme, fii tu. Dar mai ales, cere în schimb mai mult decât înţelegere... E mult mai sănătos.
RăspundețiȘtergere