Imi doresc si eu macar o data, sa am o familie normala si care sa ma accepte asa cum sunt.
In schimb, nu. Eu trebuie sa fiu mereu asa cum vor ei.
Ei bine, uite ca nu o sa mai fiu, chit ca am sa capiez intre 4 pereti acasa la bunici, macar acolo o sa pot spune "Sunt acasa!"
Nu mai rezist.
Aseara am incercat sa ma mint ca totul in jurul meu e o minciuna.
Stiti voi, ca una din acele minciuni care la inceput e nevinovata, insa dupa un timp ea ia proportii si deja devine realitate.
Cam asta, dragi cititori, se intampla in viata mea.
M-am mintit atat de mult ca sunt fericita, incat chiar am crezut asta.
Ei bine, m-am inselat.
Nu, viata mea nu a fost niciodata lapte si miere.
Intotdeauna cand a fost ceva rau, pe mine s-a dat vina.
O sa va mai scriu cum stau lucrurile la mine in cap, in orice modalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu