Ploaia...

Ploua...
Ploaia imi loveste puternic obrajii deja rosii din cauza frigului...
Nu am umbrela deci parul meu e ud, ud si rece...
Pe strada nu e lumina, iar eu ma simt ca o umbra...
Oumbra rece si fara sentimente...
Dar continui sa merg si in fiecare zi sa imi pictez pe fata un zambet fals...
Un zambet care ceilalti cred ca e adevarat, dar nu e...
Mint bine, atat de bine incat nici nu iti dai seama cand spun adevarul...
Nu trebuie sa sti adevarul, nu trebuie sa imi cunosti adevarata persoana, nu trebuie sa realizezi cine sunt de fapt...
Da, sunt altfel decat poti sa iti imaginezi, sunt rece, sunt mai rece decat par...
Am grija in schimb, sa ma prefac ca imi pasa, ca eu chiar pun suflet in ceea ce zic, dar nu e asa...
Nu e asa deloc...
Nu ma cunosti...
Nu vrei sa o faci...